100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon

4 iunie 1920 a reprezentat data la care a fost semnat Tratatul de la Trianon, denumit după palatul Marele Trianon de la Versailles, locul în care acesta a fost semnat.

Dincolo de trasarea granițelor Ungariei cu vecinii săi (aspecte prevăzute de articolele 27 – 35 ale Tratatului), acesta avea o structură mult mai complexă, reglementând raporturile cu Liga Națiunilor și tratatele internaționale semnate pe parcursul monarhiei bicefale.

Ungaria se afla într-o stare de descompunere statală. România părăsise cu numai câteva luni înainte Ungaria, renunțând la ocuparea de facto a acestui stat nou creat. Nici raporturile cu ceilalți vecini nu erau mai cordiale, acestea rezultând din felul în care națiunile respective fuseseră tratate în timpul dominației austro-ungare.

O bună parte din atitudinea conducătorilor maghiari în raport cu vecinii lor provine și din teoriile eugeniei, promovate intens la începutul secolului XX, conform cărora maghiarii trebuiau să își asigure un spațiu vital curat din punct de vedere rasial, punctul de reper al acestei purități rasiale fiind reprezentat, ca în multe alte cazuri similare, de un profil rasial idealizat al poporului maghiar.

Acest tip de viziune rasistă a marcat și acțiunile ulterioare ale statului maghiar, în special pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, când au comis mai multe acte de genocid pe teritoriul Transilvaniei, împotriva populației locale române.

Un alt fapt interesant este că acest tratat este cel care consfințește sfârșitul Regatului Sfântului Ștefan, care își încetase existența ca urmare a bătăliei de la Mohacs și a ocupării de către Imperiul Otoman în secolul al XVI-lea. 

Consecințele cele mai directe sunt reprezentate de adoptarea principiului autodeterminării, conform căruia atât românii, cât și cehii, slovacii, croații, sârbii, slovenii au putut fie să își constituie state suverane și independente, fie să se constituie în uniuni naționale. De principiul autodeterminări a beneficiat însă și Ungaria, orașul Sopron alegând prin plebiscit să rămână în Ungaria și să nu se alipească Austriei, așa cum fusese prevăzut inițial.

Ziua de 4 iunie vine însoțită de o serie de sensibilități culturale, în special din partea minorității ungurești din Transilvania, sensibilități care însă nu își găsesc nicio exprimare în contextul zilei de 15 martie, zi sărbătorită de minoritatea în cauză, dar care evocă momente triste pentru majoritatea românilor.

În concluzie, Tratatul de la Trianon este cel care a oferit chipul Europei moderne, al Europei în care trăim în pace de mai multe decenii. Tot el reprezintă baza pentru structura transeuropeană, din care face parte atât România, cât și Ungaria. 

Într-o epocă în care numitorul comun este reprezentat de dezvoltarea coordonată a statelor, redeschiderea unor dispute de origine medievală nu stârnește numai scânteile unui conflict, ci reprezintă și un impediment economic, contribuind la o imagine de instabilitate politică a statului în cauză.

Remus Rădoiu

Publisher

Tell Us What You Think
0Like0Love0Haha0Wow0Sad0Angry

0 Comment

Leave a comment