Când partenerul te înșală

Iată o situație extrem de comună, pe care o trăiesc aproape toate cuplurile.

Ce faci când descoperi asta?

Te faci că nu vezi? Că nu auzi? Că nu te doare? Plănuiești să-l pedepsești, să-l înșeli și tu ca să simtă și el durerea? Îl umilești, povestind asta familiei extinse? Divorțezi? O suni pe amantă și o implori să-ți lase barbatul în pace? Îl ameninți cu suicidul? Îl șsantajezi cu copilul? Îi ameninți cariera? Îl arunci în stradă?

 Ce spun studiile despre infidelitate?

Statisticile spun că infidelitatea este principala cauză a disoluției unei relații. Infidelitatea gestionată prost, duce la separare, divorț, împărțirea copiilor, a bunurilor, la depresie, atac de panică și alte suferințe emoționale.

În mod neașteptat, s-a constatat că infidelitatea nu este apanajul predilect al bărbatului. Atât femeile cât și bărbații o fac, doar că femeile sunt mult mai atente la detalii decât bărbații și sunt prinse mai greu. De aceea există mitul că infidelitatea este proprie barbatului, care are nevoie de mai mult sex în relație.

Psihiatrii spun ca infidelitatea este un simptom al unei vieți de cuplu nefericite. Ea poate apare însă și când relația merge relativ bine dar a depășit etapa focurilor de artificii și s-a instaurat rutina. Această etapă apare în orice relație de cuplu care durează mai mult de doi ani.

Un eșantion reprezentativ de femei din GB întrebate fiind de ce și-au înșelat partenerul, au răspuns: „Pentru că ceva lipsea de acasă, pentru că fiecare gest devenise previzibil, pentru că partenerul se îngrășase, pentru că problemele erau prea apăsătoare, pentru că nimeni nu le-a mai făcut un compliment de ani de zile și când acest lucru s-a întâmplat, au fost dispuse să mulțumească cu mult mai mult decât un zâmbet, pentru că s-au temult să-și dea frâu liber fanteziilor de teama de a nu fi judecate de soț”.

E bine de știut că fidelitatea nu are un caracter ereditar. Ea se dobândește prin educație și este impusă de coduri morale, pentru că animalul din noi trebuie îmblânzit. Există o explicație darwiniană pentru ceea ce se întâmplă.

Creierul lucrează pentru natură, pentru reproducere. Vede un partener cu un indice de fitness bun, își fixează atenția asupra lui, îi înlătură defectele, îl obsedează o vreme, apoi se relaxează, se stabilizează și apare iar ciclul care îl împinge parcă de la spate să caute în altă parte acea frenezie care îl face să se simtă viu, util speciei.

În timpul acestei perioade de frenezie, nivelul de dopamină, oxitocină și adrenalină cresc, existând o asociere în plan subiectiv a creșterii acestor neurostransmițători (care manipulează chimic persoana, simțindu-se fericită), cu acea persoană care par să-i fi generat trăirea. Dintr-o dată el / ea confundăfericirea cu acea persoană. Nivelurile de substanțe care au declanșat starea, vor scădea însă în timp.

De aceea este foarte importantă reacția persoanei înșelate.

Cum îl aduci înapoi?

Care e cea mai bună tehnică pe care o poți aplică când ești înșelat (ă)?

Iată câteva sugestii care funcționează:

Lasă-l să plece!

Nu-l certa!

Nu-i face scandal!

Nu-l șantaja!

Lasă-l să trăiasca experiența!

Încearcă să supraviețuiești acestei perioade (care e limitată în timp) prin a produce o versiune mai bună a ta. Investește în imaginea ta (mergi la sală, la cosmetică, îngrijește-te), muzică, călătorii, cursuri, etc. Sublimează. Fii isteț (ă). Nici un partener nu pleacă de lângă femeia/ bărbatul care-l lasă liber.

Experiența a demonstrat că nu-l poți aduce pe celălalt înapoi dacă-ți pui piciorul în prag și te isterizezi, ameninți, șantajezi.

Dacă ești femeie și vrei să-ți aduci acasă bărbatul, fii altceva decât a întâlnit el până acum. Fii femeia remarcabilă pe care el n-are s-o mai întâlnească în această viață.

Crezi că bărbatul va pleca de lângă femeia care se respectă, care pune preț pe ea, care se răsfață și își urmează calea feminității și autenticității?

Răspunsul este NU!

De Aurora Simigiu

Dr. în psihologie

http://aurorasimigiu.ro
Tell Us What You Think
26Like13Love9Haha11Wow5Sad8Angry