Cazul Rafila și ipocrizia la români

Alexandru Rafila nu este un personaj nou apărut în spațiul public, iar ultimele 7 luni, marcate de pandemie, l-au făcut pe reprezentantul României la OMS și mai cunoscut la noi în țară.

Înainte a intra în profunzimea problemei, permiteți-mi să fac o remarcă de ordin personal: nu cred în transferul păcatelor părinților asupra copiilor. Nu cred că vina tatălui trebuie spălată de fiu sau fiică, nu cred că un copil poate fi tras la răspundere pentru faptele părintelui sau că ar trebui să se facă acest lucru.

Părinții, la fel ca și moștenirea genetică, pe care aceștia ne-o transmit, nu ni-i alegem. Nu avem cum și nu avem de ce să ne cerem scuze sau să le justificăm din punctul de vedere al moralității, faptele pe care aceștia le-au comis.

În epoca în care România se dorește tot mai progresistă și mai occidentală, revenirea la concepte vechi-testamentare de păcat ereditar mi se pare nu numai penibilă, ci mai ales ipocrită.

Revin însă la subiect. Prof. dr. Alexandru Rafila a fost în ultimii ani o prezență constantă în spațiul public românesc. A fost nominalizat de regiunea europeană a OMS pentru Comitetul executiv al acestui for internațional și ne reprezintă acolo, alături de alți 34 de specialiști din toată lumea.

Profesional, nu i s-a reproșat până acum mai nimic, medicului Rafila. Nici în calitate de reprezentant al României la OMS nu i s-au adus prea multe critici. Dar, omul Rafila s-a hotărât să intre în politică, iar fiarele presei aservite au fost dezlegate. Este fiu de torționar!!

Bun, o fi. Și care este exact vina lui? Că s-a născut ca fiu al tatălui lui? Că din fragedă pruncie nu își mustra tatăl pentru ceea ce acesta făcea la serviciu (de parcă copilul ar fi știut)? Că a trăit un trai de belșug, rezervat beizadelelor comuniste? Să luăm lista beizadelelor politicienilor actuali la mână? Să vedem cum trăiesc ele? Ne revoltăm cumva? Sau doar privim timizi, cu invidie, spre mașinile, vilele și vacanțele exotice și permanente ale lor? Și, culmea ironiei, le mai oferim părinților ticăloși un mandat, prin voturile noastre?

Ipocrit mi se pare că, acum, la 30 de ani de la revoluție, torționarii ÎNCĂ primesc pensii speciale. Mi se pare strigător la cer că cei care chiar au comis acele fapte abominabile, nu au fost deranjați în niciun fel în ultimii 30 de ani și că și-au văzut liniștiți de pensiile umflate.

Mi se pare incredibil, că presa, atât de vehementă împotriva lui Alexandru Rafila junior, nu a spus nimic despre Alexandru Rafila senior, torționarul, și l-au lăsat să plece în liniște și fără vreo judecată obiectivă de pe lumea aceasta.

Mi se pare trist, că timp de trei decenii nu ne-a păsat de faptul că oameni vinovați de chinul și moartea mii, dacă nu zeci de mii de conaționali de-ai noștri au trăit fără să fie deranjați, fără să fie judecați, beneficiind de pensii de mii de lei, primite tocmai pentru faptele abominabile comise împotriva românilor.

Este absolut jenantă furia împotriva medicului Alexandru Rafila, furie declanșată doar de intenția de a candida pentru parlament, din moment ce trecutul tatălui său nu a interesat nicio persoană până săptămâna trecută.

Și nu pot să nu mă întreb: dacă el ar fi candidat din partea PNL sau USR, s-ar fi declanșat același tip de campanie?

Sursa foto: viatamedicala.ro

Remus Rădoiu

Publisher

Tell Us What You Think
2Like0Love0Haha0Wow0Sad0Angry

0 Comment

Leave a comment