Costul COVID-19 achitat de o generație de tineri

Ne-am obișnuit cu formulele referitoare la nișe demografice periclitate. Ne-am obișnuit să spunem că bătrânii și persoanele, care suferă de boli cronice sunt principalele victime ale noului coronavirus.

Prețul poate să fie unul mare și pentru cei, a căror viață nu este direct amenințată de boală. Educația inadecvată și locurile de muncă desființate, lipsa socializării și izolarea impusă sunt factori extrem de periculoși pe termen lung.

La momentul actual ne lipsesc datele statistice actuale, iar puținele date disponibile sunt la nivelul lunilor martie-aprilie ale anului trecut. Chiar și în această situație Institutul Național de Statistică furnizează numai niște informații vagi, rezultate din chestionare adresate mediului de afaceri. Deci ne lipsesc datele concrete. Dispunem numai de percepția unui mediu de afaceri speriat de primul val de restricții impus afacerilor lor.

Astfel ajungem din nou în situația în care ne vedem obligați să aruncăm o privire peste gard, în curtea unor vecini mai avansați. The Resolution Foundation (pe baza informațiilor oferite de Office for Budget Responsibility – deci pe baza informațiilor primite de la autoritățile fiscale publice din Marea Britanie) a determinat că șomajul în rândul tinerilor de 18 – 29 de ani va ajunge la 17 % iar tendința de scădere va fi una lentă, estimându-se că va ajunge la 7% abia în 2024, valoare care se situează oricum cu 5% peste valoarea șomajului în cadrul aceluiași element demografic, în perioada similară din 2019.

Chiar și în situația acestei redresări aparente, nivelul de salarizare va rămâne unul scăzut în comparație cu anul 2019.

În Marea Britanie se caută în continuare angajați în domeniul IT, tehnologic (ingineri) și al construcțiilor. Conform datelor statistice oficiale, pentru celelalte domenii de activitate în care se solicită studii superioare, oferta de locuri de muncă s-a înjumătățit.

Pe lângă aceasta, s-a constatat că tinerii au fost trimiși cu precădere fie în șomaj tehnic sau în șomaj, în comparație cu grupele de vârstă de peste 40 de ani.

Costul lockdown-urilor nu este suportat însă numai de tinerii angajați sau de către proaspeții absolvenți. El este suportat și de miile de elevi, nevoiți să își însușească un volum mare de cunoștinței noi și diverse într-un mediu inadecvat instruirii. Mai mult decât atât, lipsa de comunicare directă, nemijlocită, le afectează capacitatea de inter-relaționare într-un mod greu de cuprins de către statistici.

Cu toate acestea, ridicarea măsurilor de izolare este utopică, mai ales în Marea Britanie, unde noua tulpină de coronavirus a început să facă ravagii. Multe speranțe se îndreaptă către vaccinul Oxford/AstraZeneca, dar capacitățile de producție insuficiente și gradul necunoscut în care acesta chiar este capabil să combată infecția reprezintă provocări suplimentare semnificative pentru un guvern deja încărcat cu responsabilitatea unei tranziții post-BREXIT.

Extrapolând, România se confruntă cu probleme similare. Motorul economic (alimentat de consum) încetinește pe măsură ce sumele de bani pompate de diaspora în economia românească scad. Iar teama micilor investitori (dintre care 50% au declarat că se așteaptă să își reducă sau să își închidă afacerea în cursul anului 2020) nu face decât să alimenteze trendul.

Puținele programe de sprijin oferite de către guvern s-au concretizat în două etape de „pomeni”. Termenul fiind adecvat, deoarece cheltuirea banilor alocați nu este asociată unor proiecte de dezvoltare ale companiilor beneficiare, ci în principal consumului sau plății contribuțiilor restante la buget.

Și de data aceasta, guvernul se bazează pe străvezia pătură de antreprenori privați pentru a salva economia. Dar de data aceasta, această încredere nefundamentată va eșua.

Strategia guvernului ar trebui să fie focalizată asupra subvenționării antreprenoriatului în cadrul generației de 18-29 de ani afectată de pandemie și de măsurile de lockdown. Accentul programelor ar trebui să fie pus pe mentoratul acestei generații și pe susținerea ei materială în inițierea de afaceri noi.

Doar în acest fel este posibilă recuperarea (parțială) a acestei generații. Oferind perspective, oferind mijloace și asigurând mentoratul unei generații ușor debusolate de pandemie și de izolare, ne îndeplinim obligațiile și față de ei. Deoarece prin atenția, pe care o acordăm grupelor de risc medical am trecut cu vederea grupele de risc economic.

Remus Radoiu

Publisher

Tell Us What You Think
0Like0Love0Haha0Wow0Sad0Angry

0 Comment

Leave a comment