„Statele Unite au nevoie de un război cu orice preț”

Declarația aparține purtătoarei de cuvânt a Ministerului Rus de Externe, Maria Zakharova. Iar analizele schimburilor de declarații recente dintre cele două tabere par să confirme această idee.

Joe Biden are nevoie de un nou Afganistan, de un nou Irak, în care miliarde de dolari să fie îngropați, iar industria producătoare de armament (sponsor fidel al ambelor tabere politice de la Washington) să beneficieze din nou de contracte bănoase.

Istoria recentă ne-a arătat că spațiul care va fi devastat de război nu este foarte relevant pentru SUA, atâta timp cât este suficient de departe de propriul teritoriu. Ideea împărtășită de mulți români, că luptele se vor desfășura pe teritoriul Ucrainei este însă una fundamental greșită.

Singura bază operativă a scutului NATO anti-rachetă este în România, la Deveselu. Nu cred că este nevoie de o experiență strategică vastă pentru a corela importanța acestei ținte, cu declarațiile cele mai recente ale Președintelui Vladimir Putin, conform cărora nu vor exista învingători în cadrul acestui conflict, atrăgând încă o dată atenția asupra puterii nucleare deținute de Rusia.

Pentru exemplificare, vă rog să găsiți o imagine de ansamblu a puterilor nucleare în continuare.

Atitudinea iresponsabilă a TUTUROR politicienilor de la București, care au ales să facă declarații belicoase, în ton cu cele ale administrației americane nu face decât să crească riscul la care suntem expuși. Rusia nu va ezita în a ne transforma într-o țintă pentru armamentul său nuclear în cazul în care situația de la granița Ucrainei va degenera.

De altfel, chiar și în situația în care întregul conflict s-ar desfășura numai pe teritoriul Ucrainei, proximitatea imediată a unui stat de mari dimensiuni, nefuncțional și cu o atitudine istoric ostilă față de România, nu are cum să ne avantajeze. Cred că este util în acest context în care ne periclităm în mod voluntar siguranța internă, să ne uităm la relația pe care România a avut-o cu Ucraina. Făcând abstracție de regiunile istorice încorporate în teritoriul Ucrainei, trebuie să ne reamintim de procesul pentru Insula Șerpilor, de disputele permanente referitoare la brațele Deltei Dunării, dar și la atitudinea autorităților de la Kiev față de minoritatea română de pe teritoriul său.

Deci, la momentul actual „ținem spatele” unui vecin care ne antipatizează, pentru interesele unei puteri globale, aflate la mare distanță, dar interesată într-un consum industrial de materiale militare. 

Tot în acest context merită reamintit și scandalul de corupție în care fiul lui Joe Biden a fost implicat și de intervenția directă a lui Joe Biden, în perioada în care era vicepreședintele SUA, pentru schimbarea procurorului general al Ucrainei, care ancheta tocmai afacerile în care fiul său era implicat.

Deci, interesele familiei Biden pentru Ucraina sunt vechi și cât se poate de ancorate în mediul material.

Dacă ne mutăm însă atenția asupra Kievului, vom găsi acolo un președinte, Volodymyr Zelensky, un ministru al apărării, Oleksii Reznikov, un ministru de externe, Dmytro Kuleba, dar și liderul principalului partid de opoziție, Viktor Medvedchuk, care fac declarații publice aproape la unison, în care asigură publicul, intern și internațional, că nu există o perspectivă a unei invazii a Rusiei.

De cealaltă parte a baricadei, întreaga administrație a Federației Ruse se străduiește să asigure opinia publică de faptul că nu este plănuită nicio invazie.

Bloomberg și administrația SUA este însă de altă părere, „invazia” urmând să aibă loc marți, în data de 16 februarie 2022.

Dar de ce ar invada Rusia Ucraina?

Din punct de vedere militar, geo-strategic, politic, economic, nu are niciun rost. Ucraina nu deține nimic din ceea ce Rusia ar avea neapărată nevoie pentru asigurarea propriei existențe politice sau economice. Dezavantajele sunt însă evidente și disproporționat de mari.

Avantajele unei diversiuni, care să inspire o reacție militară și un conflict sunt însă evidente de cealaltă parte a baricadei. Rămasă fără marele consumator – războaiele permanente din Orientul Mijlociu – industria militară din SUA are nevoie de un nou consumator. Iar Joe Biden trebuie să i-l ofere.

În existenta sa de 244 de ani, SUA a avut numai 17 ani de pace.

Deci, SUA este într-un război continuu de 227 de ani!

Se pare că următorul teatru de război al militarismului lor interminabil trebuie să fie Europa de Est.

În acest context, președintele Franței, Emanuel Macron a făcut o vizită la Moscova, unde, conform agențiilor de presă occidentale i s-a ținut o prelegere de 5 ore despre promisiunile încălcate de către NATO.

Dacă urmărim agențiile de presă orientale, fie ele din Orientul Mijlociu sau India, întâlnirea a avut o altă notă. Vladimir Putin a insistat asupra intereselor geo-strategice ale Rusiei și asupra promisiunilor făcute de NATO cu privire la extinderea alianței.

Cred că știm cu toții care a fost reacția SUA în contextul prezenței unei baze militare sovietice în Cuba. Îi este interzisă Federației Ruse o reacție de îngrijorare într-un context similar?

Într-o imagine preluată de la o agenție de presă din India, WION, se vede prezența statuii țarului Alexandru I, țarul responsabil de înfrângerea Franței napoleoniene în Rusia. Mesajul, subtil dar clar, este același de apărare cu toate mijloacele și de credință în victoria finală în pofida dezechilibrului de forțe.

Faptul că România s-a înscris fără să crâcnească în strategia de comunicare SUA se vede și din mesajele transmise de Ministerul Apărării de la București. Astfel, din dorința de a crea impresia unei false îngrijorări a Moscovei, a publicat o hartă arătând numai bazele NATO din Europa și atrăgând atenția asupra faptului că numai 6% din granița Federației Ruse ar fi în proximitatea NATO.

O hartă mai completă, publicată mai jos, prezintă însă proximitatea bazelor militare NATO în apropierea majorității granițelor Federației Ruse.

Cred că merită menționată și tentativa de lovitură de stat de la începutul anului, din Kazahstan, un stat aliat tradițional al Rusiei. Este greu de crezut că evenimentele au fost întâmplătoare, iar concluziile întâlnirii dintre Vladimir Putin și președintele Kazahstanului, Kassym-Jomart Tokayev, sunt clare: revolta a fost alimentată de elemente externe.

Dar, situația din Kazahstan este mult mai complexă și merită o analiză separată, în detaliu.

Revenind la interesul României, acesta este unui singur: detensionarea situației de la granița Ucrainei cu Rusia și evitarea oricărei forme de conflict militar.

Eforturile României ar trebui să se înscrie pe aceeași linie cu cele ale Ungariei, dar și ale Slovaciei, care au respins o poziționare antagonică față de Federația Rusă. România nu are nimic de câștigat din acest conflict, dar are foarte mult de pierdut.

Aș dori să închei cu o declarație din 1927 a lui Ion I.C. Brătianu: „Merg cu acela, oricare ar fi el, care-mi dă mai multă certitudine că mă va apăra contra Rusiei, dar nu cu armele, căci sorţii unui război cu Rusia sunt foarte problematici, chiar când în joc este cea mai puternică armată din Europa, ci prin mijloace pacifiste. Sunt sigur de Rusia, atâta vreme cât sunt mai tare pe terenul diplomatic şi pe acela al alianţelor; din momentul în care s-a dezlănţuit războiul, partida poate fi socotită ca pierdută.”

Remus Radoiu

Publisher

Tell Us What You Think
5Like0Love1Haha0Wow0Sad0Angry