Moștenirea diplomatică și geopolitică a lui Donald Trump

Pe măsură ce steaua lui Donald Trump pare să apună (cel puțin la Casa Albă), întrebările cu privire la moștenirea lăsată de acesta devin tot mai actuale.

Înainte de a intra în istoricul celor patru ani de mandat, merită observat că Donald Trump a obținut (dincolo de înfrângerea sa în colegiile de electori) unul dintre cele mai impresionante voturi populare din ultimul secol. Baza sa electorală însumează peste 74 de milioane de americani, dintre care un număr foarte mare crede (alături de Trump) că votul le-a fost furat.

Iar acest electorat captiv nu se va pierde ca urmare a transferului de putere, ci, dacă ar fi să judecăm după istoria recentă a lui Trump, va deveni unul captiv, cu o influență semnificativă a direcției în care va merge politica americană. Norocul democraților este că dețin controlul asupra ambelor camere ale Congresului. Subestimarea capacității lui Trump de a coagula energii și interese ar fi însă o mare greșeală.

Revenind la moștenirea sa politică și diplomatică, trebuie să începem cu politica externă. Aceasta a menținut o traiectorie aproape liniară de la momentul Nixon-Kissinger, cu o atenție deosebită asupra Orientului Mijlociu și o toleranță complice în raport cu China. Primii pași întreprinși de diplomația lui Trump au fost referitori la îndepărtarea sau părăsirea de către SUA a instituțiilor internaționale în care statele aliate ale Chinei din lumea a treia dețineau o putere disproporționat de mare și tragerea de mânecă a aliaților cu privire la respectarea angajamentelor asumate.

Până la Trump, NATO era o alianță internațională finanțată aproape exclusiv de SUA. După Trump, NATO rămâne o alianță în care și membrii europeni contribuie proporțional.

În ceea ce privește Asia, a preferat să privească spațiul geopolitic la o scară mai largă, îndepărtându-se de granițele imediate ale Chinei – fără a scăpa din vedere aliații tradiționali ai SUA din zonă, precum Taiwan-ul, căruia i-a asigurat mai multe tranșe de echipamente militare – pentru a include în ecuație singurul stat capabil din punct de vedere demografic și strategic să echilibreze balanța: India.

Astfel a luat naștere „The Quad Group” format din SUA, India, Japonia și Australia, ultimele state reprezentând o completare logică la resursele umane furnizate de India. La rândul său, India este pe cale să devină cea de-a treia economie a lumii, iar distribuția globală a cetățenilor săi (foarte asemănătoare cu a chinezilor) o pune în poziția de a fi cel mai apropiat concurent al Chinei.

Imaginea lui Trump și încurajarea oferită de acesta au susținut și mișcările de protest din Hong Kong, prevenind într-o anumită măsură acțiuni mai în forță ale Partidului comunist chinez, fiind probabil unul dintre principali factori, care au permis continuarea protestelor timp de aproape doi ani.

Totodată, normalizarea relațiilor diplomatice dintre doi aliați apropiați ai SUA din Orientul Mijlociu, Emiratele Arabe Unite și Bahrain pe de o parte și Israel pe de cealaltă parte, a fost salutată de întreg spectrul politic. Mutarea ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim se înscrie pe aceeași direcție, ce va trebui să fie urmată și de echipa Biden după preluarea mandatului.

Surprinzătoare a fost și interacțiunea cu liderul Nord-Coreean, Kim Jong-un, care a trebuit (sau a dorit) să accepte în final apropierea și dialogul cu SUA. Astfel, raporturile cu vecinul Sud-Coreean au ajuns la un nivel de apropiere istoric, riscul reaprinderii conflictului în Orientul Îndepărtat fiind în cea mai mare măsură exclus.

Discutabilă ar rămâne atitudinea sa cu privire la Acordul de neproliferare al armelor nucleare, din care s-a retras.

Victorii mai puțin cunoscute sunt la nivel tehnocrat, unde a eficientizat sistemul de asistență externă oferit de Statele Unite ale Americi aliaților săi (sau potențialilor aliați). Prin reorganizarea U.S. Agency for International Development și crearea International Development Finance Corp. Trump a oferit SUA capacitatea de a concura pe scena internațională subvențiile oferite cu o generozitate strategică aproape de neegalat de către guvernul Chinei.

În ceea ce privește perioada recentă și pandemia COVID, dincolo de niște ezitări inițiale, administrația Trump a reușit repatrierea unui număr record de cetățeni din străinătate (100.000), lucru deloc de neglijat.

Din păcate, evenimentele violente din ultimele zile știrbesc strălucirea acestor reușite, iar creșterea economică istorică, fundamentarea independenței accesului la resurse și produse strategice în raport cu China, precum și numărul mic de șomeri (ajuns la un record istoric) vor fi uitate în fața unor imagini cu distrugerile din Capitoliu.

Donald Trump cu siguranță nu și-a spus ultimul cuvânt, dar într-o eră în care întreaga mass media americană este deținută de 6 corporații, iar rețelele de socializare îi interzic mesajul (alături de cel al unor zeci de alți conservatori), rămâne de văzut cum va putea să își transmită mesajele către electorat și cum își va păstra influența.

Un lucru este dincolo de orice dubiu: chiar și înfrânt, Donald Trump nu este un adversar de subestimat.

Remus Rădoiu

Publisher

(Foto: Photo: The White House, via Flickr)

Tell Us What You Think
2Like0Love0Haha0Wow0Sad0Angry