Naționalism și demagogie

Ce este de fapt naționalismul?

Definițiile sunt multiple, iar gradul de virulență al acestora variază. 

Care este diferența dintre patriotism și naționalism? Sunt ele plasate pe aceeași scală, la puncte diferite de intensitate și violență a trăirii? Sunt sinonime? Este unul corect politic și celălalt nu sau sunt amândouă simple concepte anacronice?

Un sondaj recent realizat de INSCOP indică faptul că aproximativ 60% dintre români ar vota un partid naționalist și peste 60% dintre români sunt dispuși să renunțe la apartenența la Uniunea Europeană, dacă acest lucru este necesar pentru a apăra interesele naționale.

Lăudabil și îngrijorător în același timp.

Lăudabil, pentru că, măcar în sondaje dăm dovadă de verticalitate și coloană vertebrală. Suntem de părere să interesul național nu este negociabil și suntem dispuși la mari sacrificii pentru a-l apăra.

Îngrijorător, pentru că avem o clasă politică formată aproape exclusiv din demagogi. România este un exemplu unic, în care toate partidele parlamentare au avut un mesaj naționalist în campania electorală.

Cu toții își recâștigau țara, își arătau demnitatea își fluturau tricolorul. Da, până și UDMR a avut o campanie naționalistă, doar că tricolorul lor are nuanțe ușor diferite. Mesajul transpartinic de „apărare a interesului național” împotriva forțelor oculte (străine), doritoare de a ni-l fura a asigurat procentele necesare prezenței în parlament.

Cine sunt aceste „agenturi”, care sunt dovezile palpabile ale atentatului la interesul național? Ele lipsesc și au lipsit la fiecare sesiune de alegeri. Românul votează emoțional, nu rațional, iar saltimbancii aflați la cârma țării sunt rezultatul darwinian al acestui proces de selecție naturală dirijat și votat de populație.

De ce este periculos? Pentru că apartenența la UE ne-a asigurat o anumită stabilitate instituțională (cu mici excepții, vezi DNA). Pentru că această apartenență a prevenit o refeudalizare a României, atât de dorită de baronii distribuiți uniform în toate partidele politice. Feudalizare, care are la bază, din nou, un filon de demagogie naționalistă.

De fapt, cred că în cadrul acestui sondaj ar fi trebuit să se mai fi adăugat o întrebare deschisă: „Puteți să ne spuneți ce înseamnă naționalismul pentru dumneavoastră?”. Cred că am fi fost surprinși, din nou, de înțelegerea conceptelor abstracte de către mulți dintre concetățenii noștri.

Riscant este și faptul că, peste acest naționalism nedefinit, care mocnește în majoritatea populației, aceiași guvernanți demagogi vin să toarne benzină.

Dezvelirea statuii baronului Samuel von Brukenthal alimentează discursul naționalist, iar direcția în care poate acesta să ducă este absolut imprevizibilă.

Lipsa de educație (oglindită încă o dată în proiectul denumit monstruos de comic „România educată”), lipsa de direcție și viziune politică, reflectată în discursuri simpliste, centrate pe un naționalism nedefinit, lipsa de conținut a politicienilor și conul de umbră în care România a intrat pot reprezenta un amestec exploziv.

România nu își permite o existență în afara UE. România nu este capabilă să își mențină nivelul economic în afara UE. România, la momentul actual, este incapabilă să își asigure securitatea națională în afara UE și NATO (să nu uităm să securitatea spațiului aerian este asigurată de avioane NATO atât pentru România, cât și Bulgaria, noi neavând capacitatea militară de a o asigura).

Faptul că aproximativ 60% din populație este dispusă să renunțe la acest statut pentru un nedefinit „interes național” este îngrijorător. O populație cu o astfel de deschidere declarată public, este vulnerabilă la un mesaj demagogic naționalist (indiferent de partidul sau politicianul generator). Iar prețul plătit pentru alunecările emoționale poate fi mai mare decât se estimează inițial.

Remus Rădoiu

Publisher
Tell Us What You Think
1Like0Love0Haha0Wow0Sad0Angry