O economie imună la sancțiuni?

Se pare că acesta a fost obiectivul pentru care s-a pregătit Rusia în ultimii mai bine de 7 ani. Planul pare să fi fost pus pe picioare încă de la anexarea Crimeii în 2014. Sancțiunile internaționale au lovit atunci Rusia mult mai profund decât au recunoscut oficialitățile, inflația urcând la un nivel de 16% în acea perioadă.

Hotărâți să nu mai fie prinși încă o dată pe picior greșit, autoritățile de la Moscova, în frunte cu conducerea băncii centrale, au crescut rezervele valutare cu aproape 70% față de valoarea lor din 2014, Rusia reducând proporția dolarului din rezervele sale.

Așa cum remarca și Max Fisher în analiza pe care o oferă pentru New York Times, Putin a restructurat economia țării pentru a face față sancțiunilor occidentale. Termenul de „sanction-proofing” o formă de impenetrabilitate sau insensibilitate la sancțiuni externe pare să reprezinte termenul cheie.

Iar, în timp ce Rusia și-a crescut rezervele valutare la 631 miliarde USD, echivalent cu o treime din economia națională, Uniunea Europeană a dezvoltat și ea ceva: o dependență energetică față de Rusia.

În timp ce aproximativ 37% din necesarul energetic al UE era acoperit în 2008 de gazul rusesc, în 2022 procentul tinde către 45%. Iar dependența face reacția UE să fie una foarte timidă.

Bineînțeles că nu numai dependența energetică face ca reacția Uniunii Europene să fie una timidă, ci și anvergura politicienilor de prim rang. 

Astfel, ministra de externe a Germaniei, Annalena Baerbock (foto 1) a fost descoperită că a introdus informații false în CV-ul său public, declarând în fals că a fost membră a German Marshall Fund sau a Înaltului Comisariat al ONU pentru refugiați. Unii analiștii germani au ridicat semne de întrebare serioase și referitoare la studiile ei, realizate la London School of Economics.

Nici Marea Britanie nu stă mai bine la capitolul diplomație, unde o altă doamnă, Liz Tuss, s-a făcut de râs pe parcursul discuțiilor purtate la Moscova cu omologul ei, Serghei Lavrov. Întrebată fiind de către S. Lavrov, dacă recunoaște suveranitatea Rusiei asupra regiunilor Voronej și Rostov și dacă este de părere că Rusia are dreptul să deplaseze trupe și echipamente în acele zone, prim-diplomata Marii Britanii, dna. Liz Tuss a răspuns: „Marea Britanie nu va recunoaște niciodată suveranitatea Rusiei asupra acestor teritorii”. Imediat, doamna Tuss a fost informată de către ambasadorul britanic la Moscova că cele două regiuni sunt parte componentă a Rusiei, în timp ce amuzamentul era evident pe partea opusă a mesei.

Nu poate fi trecută cu vederea absența cvasi-totală a cancelarului german, Olaf Scholz. Prinși în faza finală de omologare a Nordstream 2, strânși cu ușa de costurile energetice astronomice, care au lovit și Germania în această iarnă, politicienii germani ezită. Iar această ezitare este parte din arsenalul pe care Vladimir Putin s-a bazat când a făcut mișcarea îndrăzneață de a intra cu trupe în teritoriul disputat cu Ucraina.

Nu numai dependența Europei de gazul rusesc, ci și trecerea Chinei de la o alimentare energetică preponderent bazată pe cărbune la una orientată spre gaz în oferă lui Vladimir Putin loc de manevră. Închiderea Nordstream 2 sau închiderea tuturor livrărilor de gaze către Europa va afecta Rusia mult mai puțin decât se crede. Cu o piață de desfacere imensă, cum este China (remarcă analiștii de la New York Times) și cu rezerve valutare istorice, poziția Moscovei în fața sancțiunilor este una surprinzător de confortabilă.

Oricum, anunțul de retragere a vizelor unui număr de 351 de membri ai Dumei și sancționarea 27 de persoane și entități care se fac vinovate de susținerea acțiunilor Rusiei în raport cu Ucraina făcut de Josep Borell, vocea politicii externe a UE ca urmare a întâlnirii informale a miniștrilor de externe ai statelor membre este un alt semn (absolut surprinzător) de slăbiciune și o acțiune care poate numai să încurajeze poziția Moscovei.

Rămâne de văzut care va fi reacția administrației Biden (pusă într-o poziție dificilă de scandalul de corupție în care este implicat chiar președintele american) și cea a UE.

Pașii următori ai Rusiei rămân un mister, cert fiind un singur lucru: momentan Moscova este cea care dictează evoluția conflictului din estul Ucrainei.

Remus Rădoiu

Publisher

Tell Us What You Think
0Like0Love0Haha0Wow0Sad0Angry