Putem să mai vorbim despre libertatea presei?

„Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a declarat 3 mai a fi Ziua Internațională a Libertății Presei sau doar Ziua Mondială a Presei, observată pentru a conștientiza importanța libertății presei și a reaminti guvernelor obligația lor de a respecta și susține dreptul la libertatea de exprimare consacrată în temeiul articolului 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 și care marchează aniversarea Declarației de la Windhoek, o declarație a principiilor presei libere elaborată de jurnaliștii din ziare africane în Windhoek în 1991.”

Citatul anterior deschide pagina Wikipedia aferentă acestei zile speciale. Deoarece libertatea presei este o extindere organică a libertății de exprimare. Un drept fundamental subapreciat deseori, dar pentru care încă se moare în numeroase părți ale globului.

Și în România s-a murit atât pentru dreptul la libera exprimare, cât și pentru libertatea presei. Iar tinerii din Piața Universității, dar și cei din Timișoara, Brașov, Sibiu, Cluj și lista a putea continua, au rezumat totul într-un cuvânt: Libertate!

Ce mai înseamnă aceasta, în 3 mai 2021, după un an de pandemie, în care presa mainstream a fost finanțată cu sume masive de la buget (împrumutate din străinătate, pe cheltuiala generațiilor viitoare)? Mai există libertate de exprimare în presă în România? Chiar și lăsând recentele subvenții (a se citi mită) la o parte. Își exprimă jurnaliștii o opinie proprie, prezintă o realitate obiectivă sau doar realitatea patronilor și sponsorilor presei?

Evoluția de la prezentarea obiectivă a faptelor, de la verificarea datelor din surse multiple și contactarea tuturor părților implicate înainte de publicarea unei știri la editorializarea presei a fost lină. Un editorial, un material de presă centrat în jurul opiniei autorului, a devenit scheletul unei știri în anul 2021. Și nu numai în România.

Presa informează mai puțin și oferă tot mai mult opinii. Ea polarizează și s-a polarizat. Iar societatea îi urmează pașii.

Suntem ceea ce citim la fel de mult cum suntem ceea ce mâncăm. Iar în anul 2021 suntem în egală măsură și ceea ce ascultăm, ceea ce vedem.

Conținutul îl consumăm rapid, iar jurnaliștii verifică veridicitatea unei știri la fel de puțin ca și cititorii acesteia. Iar motivația este simplă: trebuie să ieși primul cu materialul pe piață. Iar minutele pot face diferența.

În ultimii ani am văzut presa schimbându-și și poziționarea pe eșichierul democratic. Ea s-a transformat din câinele de pază al democrației într-un judecător și călău public. Nu au fost puține situațiile în care caracterele au fost târâte prin mocirla mediatică numai pentru a se constata că erau nevinovate. Dar daunele au rămas…

Poate că în această zi stabilită (deloc gratuit) pentru reamintirea importanței libertății presei să ne gândim și la relația pe care o avem fiecare dintre noi cu informația și cu sursele din care o obținem. Căutăm și opinii care ne supără? Sau ne place să rămânem în „bulă”?

Sancționăm jurnaliștii care acționează ca și agenți electorali? Dar pe cei, care publică materiale denigratoare, trimițând mai apoi persoanei sau organizației denigrate o ofertă de „publicitate”?

Libertatea se naște în și cu fiecare dintre noi. De aceea, fiecare dintre noi contează!

Remus Rădoiu

Publisher

Tell Us What You Think
0Like0Love0Haha0Wow0Sad0Angry