Tu decizi dacă merită efortul să călătorești

Generatiile anterioare, cele din perioada comunismului au fost educate într-un anume stil conservator, erau menținute intr-o așa zisă zonă de confort pentru a putea fi mai ușor de manipulat. Am amintiri destul de vagi din acea perioadă, îmi amintesc că mâncam portocale doar la Crăciun, Moș Crăciun era Moș Gerilă, îmi amintesc că stăteam la rând pentru a cumpara jumatate de pâine, îmi amintesc că îmi cumpăram destul de des de la cofetărie o gumă de mestecat pătrată care era foarte tare la început (nu mai știu cum se numea), îmi amintesc că la început de decembrie în 1989 ne-au dus părinții la bunici (la bunici eram în siguranță) pentru că ’’starea națiunii’’ era tensionată și se zvonea că va începe revoluția… habar nu aveam ce  înseamnă asta și nici nu țin minte să-mi fi explicat cineva doar că din atitudinea lor percepeam că este destul de serioasă treaba… apoi când am revenit la școală (eram în clasa a1a) am observat că pe peretele din fața clasei nu mai exista așezat sus măiestos portretul distinsului Nicolae Ceaușescu dar nici despre asta nu țin minte să-mi fi explicat cineva, nici la școală, nici acasă … adică ei, paradoxal, au urmat același tipar de care au vrut defapt să scape –  privare de informare prin lipsa comunicării –  … și nici măcar nu au conștientizat asta, mai dramatic mi se pare că foarte mulți vârstnici de astăzi ce și-au dorit ‘’schimbarea’’ atunci, azi o regretă, mai aud pe la părinți renumita vorbă: ‘’eheii pe vremea lui Ceaușescu aveam cutare lucru și mergeam în cutare loc…acum… NU NI SE MAI DĂ nimic! ‘’ Acest ’’NU ni se mai dă’’ m-a făcut să înțeleg că, această schimbare i-a ‘’aruncat’’ într-o zonă complet străină de ceea ce știau ei și cu care erau mai mut decât obișnuiți însă nici pe ei nu i-a învățat nimeni la ce să se aștepte cu adevărat sau cum să gestioneze schimbarea așa că nu i-au făcut față, mulți nu s-au adaptat și defapt mult râvnita libertate mai tare i-a legat de mâini, mulți dintre ei se află astăzi într-o stare de apatie nostalgică după acel trecut ’înfloritor’’ … Schimbarea le-a oferit poziția de libertate cu care ei nu au știu ce să facă!

Tot de pe la părinți am auzit că imediat după terminarea școlii intrau direct în câmpul muncii, li se oferea seviciu (adică venit lunar sigur) și posibilitatea de a-și cumpara apartament iar asta le dădea un fals sentiment de siguranță. Era convenabil de ambele părți: mulțimea primea, le era asigurat traiul limitat iar ’’cei de sus’’ se asigurau că dețin controlul, limitând astfel orizonturile, populația primea atât cât i se oferea, adică doar casa-masa-mancare dar cu porția sau rația!

Ce-mi mai amintesc din acea perioadă, sunt vacanțele de vară cu ai mei… mergeam an de an la Eforie Nord și cât așteptam vacanța asta!!!!…. era aproape ritualică ziua împachetării bagajelor iar ziua plecării – Sărbătoare!…. sunt sigură că unii dintre noi asociază și acum mirosul de benzină cu plecatul la drum în vacanță!
Unii, mai norocoși mergeau și la munte, aveau două concedii pe timp de vară… uneori aveam și noi parte de ce-l de-al 2lea concediu iar atunci mergeam la Slănic Moldova, stațiunea era pentru noi un fel de Sinaia pentru Valea Prahovei), știu că uram gustul apei sulfuroase dar mai ales uram că eram obligată să beau din apa izvoarelor tămăduitoare 12.
Așa că singurele ‘’ieșiri’’ erau la Eforie Nord și Slănic Moldova, acestea erau limitele graniței nostre! 

Imediat după revoluție, părinții mei au avut curajul să depășească aceste limite și au fost o singură dată până-n Ungaria împreună niște prieteni de familie să vândă bibelouri 12 iar când s-au întors am înțeles de ce au dat jos tabloul lui Ceaușescu: pentru ca eu să pot mânca banane (era pentru prima data) și portocale pe timp de vară, să mă burdujesc cu tot felul de dulciuri care mai de care, nu mai văzusem în viața mea așa ceva  –  aveam 7 ani  – și pentru ca eu să am prima mea salopetă de blugi! La atât s-a limitat îndrăzneala părinților de a depăși granițele obișnuinței… a 2-a ieșire în afara țării nu a mai existat!

Pe lângă alimentele de bază, la fel de limitate poate și mai restricționate erau libertatea de exprimare, de mișcare în afara granițelor țării și accesul la informare iar asta era o modalitate subliminală agresivă de a taia aripile, de a îngrădi, de a limita drastic orizonturile, cei ce nu cunosc – nu știu – nu au dorințe – nu au așteptări în a decoperi și altceva – nu au putere! ACUM știm, informația înseamnă putere iar când deții putere nu prea poți fi ușor de manipulat, nu poti fi ținut în frâu cu ușurință, deci privarea de informare a fost defapt un joc de putere care, poate, încă se mai desfășoară și în zilele noastre dar la un nivel mult mai înalt.
A urmat o periodă în care au avut loc tot felul de dezinhibiții cumva în ciuda comunismului, populația a simțit nevoia de manifestare și desfășurare acută, s-au format tot felul de mișcări și grupuri, au avut loc eveniente în care oamenii erau încurajați să se exprime, contau… și era ceva nou! S-au deschis granițele iar asta a fost bomboana de pe tort: libertatea de mișcare a deschis noi orizonturi, oamenii au început ușor-ușor să înțeleagă că exista perspective diferite dincolo de zona lor de confort iar granițele vechi au fost eliminate! Pășind pe teritorii noi, expuși necunoscutului, a fost posibilă depășirea unor temeri, oamenii au descoperit că limitele pot fi depășite și au învățat cum să facă asta. Odată ce-au prins gustul, au vrut să afle și mai mult… informația a început să curgă de peste tot, cărțile erau la îndemână mai mult ca niciodată, lumea a vrut să vadă cât mai multe locuri noi, sa descopere civilizații diferite, reușind până în 2020 să ajungă în fiecare colț de planetă. Românii au aflat că prin călătorii iși îmbogătesc cunoștintele, au acces la informatie autentică direct de la sursă iar setea de cunoaștere este foarte mare și nu cumva au fost ei privati de la asta prea mult timp?!
Este clar, noul atarge curiozitatea iar curiozitatea pune oamenii in mișcare iar odata cu asta a avut loc o explozie ’’de nou’’ din toate directiile, in toate domeniile, a fost un fel de răzvrătire pentru a ajunge din urmă trendurile occidentale, au aparut tot felul de neologisme în vocabularul propriu, populatia a inceput să adopte un stil de viață cât mai libertin sau expansiv pornind de la modul de a se îmbrăca, a vorbi, a acționa, a socializa și până la modul de a petrece timpul liber, de a se recrea. Privarea de libertatea de mișcare în afara granițelor a facut ca după 1990 frontierele să fie luate cu asalt, călătoriile inter-europene si inter-continentale ajung sa fie ceva banal iar nivelul tehnologizării ce ajunge să depășească imaginația, dă oamenilor curajul să viseze/ să-și doreascăsă călătorească dincolo de atmosfera terestră!

Dacă înainte de anii 90 știai una și bună… sau nu știai (nici măcar nu aveai capacitatea să te gândești că poate fi atât de ușor să treci granițele patriei socialiste), în anii 2010-2019 deja știi prea multe, ai putea spune că nivelul de informație aproape că depășeste capacitatea de stocare a creierului iar cu toate acestea există un paradox:  știi că încă nu știi tot – și asta te împinge să forțezi limitele. S-a trecut de la o extremă la alta iar extremele nu sunt tocmai sănătoase chiar dacă fiecare etapă vine cu propriile învățături.

Îngrădirea, privarea de informare și accesul limitat la informație în opoziție cu răspândirea informației si tehnologizării acute din zilele noastre pe fondul unor traume emoționale nerezolvate cu rădăcini profunde încă din copilăria infantilă au dus la un soi de dezumanizare, am ajuns să trăim vremuri în care toți suntem avizi după afirmare iar dorința de a fi văzuți ne împinge la tot felul de excentricități, obsesii, vicii, abuzuri…această trecere bruscă fără o pregătire în avans și fără capacitatea de a gestiona valul uriaș de informație nouă ne-a pus mereu pe fugă, pe drumuri ajungând ca în 2020 să  fim mai mult pe rețelele de socializare decât în sine sau în sânul propriilor familii. După 2010 cerul era franjurat de densitatea zborurilor în scop turistic de orice tip, vâmile terestre erau blocate de cozi interminabile de mașini – în mod special pe timp de vară, facebookul și instagramul încețoșate de check-inuri și tot felul de imagini de vacanță și tagguri cu locații ’’de vis’’.

A venit pandemia, în 2020 la început de an promițător… brusc totul s-a oprit, granițele s-au închis iar noi am fost băgăți în casă! Deși intr-un fel populația a mai trăit vremuri de îngrădire, acum este totuși diferit pentru că deja cunoaștem ambele variante și este mai dificil de gestionat o regresie, cum să și se ia din  nou libertatea de mișcare?! Dar oare nu cumva aveam nevoie de asta? Poate că lecția nu a fost învățată la timp iar acum avem nevoie să recuperăm. Trăim vremuri încă incerte și complexe, nu doar condițiile de călătorie se modifică foarte des, nu doar graficele privind evolutia zilnică a numarului de persoane infectate cu noul virus fluctuează ci și stările fiecărui individ în parte, ficare trecem de la panică, la nesiguranță, la anxietate, resemnare, acceptare pentru ca într-un final să fim capabili să ne adaptăm noii realități pentru că niciodată nu va mai fi la fel ca înainte de februarie 2020!
       Dacă inainte de ‘90 nu depindea de tine să călătorești liber în afara țării, acum tu ești responsbil pentru deciziile pe care le iei/ pentru acțiunile pe care le faci, TU decizi dacă merită efortul să călătorești chiar și în aceste timpuri pandemice! Cert este că, starea globală actuală ne face mai responsabili și responsabilitatea educă iar educația de calitate ne face mai conștienți și odată ce ajungi să devii mai conștient, crește nivelul de evoluție personal iar frica sau panica nu-și mai au rostul… poți acționa responsabil, în siguranță față de sine și față de semenii tăi, cu respect pentru mediul înconjurător și cu iubire pentru natură! Umblând responsabil prin lume ai toate șansele să devii mai bogat pe interior, să înțelegi în profunzime obiceiurile oamenilor noi cu care interacționezi, să surprinzi în detaliu frumusețea naturii ce pare că se lasă descoperită mai ușor…. pur și simplu te bucuri real și simplu de locuri, clădiri, străzi, mâncare, oameni, soare, mare, munte, de TIMP pentru sine!

Dacă ți-a plăcut informația, poti împărtăși cu un share!

 Mă poți găsi aici.

Nela Loredana Dumitru

Antreprenoare în Turism

Tell Us What You Think
2Like1Love0Haha0Wow0Sad0Angry

0 Comment

Leave a comment