Altfel nu poate fi numită pelicula propagandistică dedicată lui Vlăduț Voiculescu, intitulată în mod eronat „Colectiv”.
Producătorii, regizorul, chiar și actorul principal, ministrul sănătății de atunci (și din păcate de acum), Vlad Voiculescu sunt absolut dezinteresați de soarta victimelor incendiului de la Colectiv. Se mimează o falsă empatie, se arată imagini cu ilustrul ministru mâncând ceva dintr-o caserolă de polistiren, îngropat fiind în dosare, se aruncă unele englezisme prin dialoguri și se încearcă creionarea lui Vlăduț Voiculescu în mare reformator. Se folosește imaginea unei tinere desfigurate de incendiu și o familie care și-a pierdut un copil. Dar ei nu părăsesc poziția de recuzită, iar sentimentul acesta este revoltător.
Revoltătoare este și prezentarea repetată a social democraților și a celorlalte partide „vechi” ca fiind singura forță malefică, ce ține în loc dezvoltarea României. Oare? Iar soluția cine este? Vlăduț Voiculescu cumva?
Este dezgustător modul în care, din nou, tinerii nevinovați, arși de vii sau morți infectați prin spitale sunt folosiți ca recuzită politică. Este jenant cum a înțeles USR+ să își facă din nou o campanie de imagine, folosindu-se de suferința celorlalți.
Dar și mai îngrijorător este faptul că același personaj dezorientat, incapabil să formuleze fraze legate, este la conducerea Ministerului Sănătății în acest moment. Vlad Voiculescu nu a știut ce să facă nici cu Spitalul de Arși din capitală și nici cum să gestioneze situația transplanturilor de plămâni. Felul în care râde la revolta exprimată de Gabriela Firea în acest film, faptul că alege să râdă când aude de listele de așteptare la transplanturile de plămâni spune multe nu numai despre caracterul lui, ci și despre capacitatea lui intelectuală.
Iar acest personaj submediocru gestionează Ministerul Sănătății în plină pandemie de COVID-19. Acest personaj, care din nou râde atunci când anunță închiderea orașelor, a afacerilor, atunci când îi anunță pe români că trebuie să stea închiși în case de la ora 20:00. Și atunci, ca și acum, îi lipsesc argumentele, se fâstâcește și este lipsit de conținut.
Atunci era întrebat: de ce nu se pot face transplanturi în România? Spitalul este nou construit și este echipat. Râdea….
Acum îl întrebăm: de ce trebuie să reducem programul de funcționare al magazinelor? Nu creștem astfel aglomerația? De ce să închidem sălile de sport? Nu reducem astfel capacitatea organismului de a se apăra?
Iată că, după plecarea dlui. Voiculescu transplanturile s-au putut efectua, iar oamenii au fost scoși de pe listele de așteptare și reintroduși într-o viață normală.
Îngrijorătoare sunt și personajele care gravitează în jurul lui Vlad Voiculescu în acest film. Entități silfide, tineri yes-men-i lipsiți de conținut, dar așezați pe funcții mari. Iar realitatea este aceeași și acum.
Filmul Colectiv reușește un efect nedorit de autorii săi. Ni-l prezintă pe diletantul, zăpăcitul și penibilul domn Voiculescu în toată splendoarea lui. Ne arată ce avem la conducerea Ministerului Sănătății și ne indică în același timp și soluția, pentru a avea o eficiență crescută la vârful acestui minister: să scăpăm de dl. Vlad Voiculescu.
În încheiere nu îmi rămâne decât să îmi exprim un dezgust profund pentru această peliculă, care nu este nici de departe un omagiu adus unor victime nevinovate, ci doar un film de propagandă (sau cel puțin asta se dorea să fie) al USR+. Trist că HBO s-a alăturat acestei batjocoriri a memoriei unor tineri răpuși de un sistem corupt și trist pentru că un incompetent este creionat ca fiind un mare salvator.
Trist, că marele salvator este în continuare la butoane și are din nou capacitatea de a influența viețile tuturor românilor.
Remus Rădoiu
Publisher
