Valuri de venin se revarsă din nou în media din România. Ne întrecem în epitete, care mai de care mai scabroase și ne ventilăm ura față de ruși, o ură ținută ascunsă (din motive de political correctness) în ultimii ani.

În sfârșit ni s-a dat liber la discriminare, și o facem cu atâta plăcere.

Nu, asta nu înseamnă că nu îmi pasă de soarta ucrainenilor sau că suferința celor ce fug din fața războiului nu mă impresionează.

Încerc să văd însă toate laturile unei situații. Mai nou, „influensării” (cei care se întrec în epitete jignitoare adresate unui alt popor), spun că nu există nicio dovadă că Ucraina ar fi făcut vreodată ceva rău în Donbas.

Ei bine, dovezile există, sunt documentare, sunt imagini, filme, declarații, mărturii, morminte.

Dar nu le vedem. Nu le vedem pentru că interzicem orice canal le-ar prezenta. Aceste filme rulează din 2017. Dar le-am ignorat, pentru că victimele nu ne erau și nu ne sunt simpatice.

Interzicerea difuzării oricăror informații contrare discursului oficial ne oferă confortul de a ne simți ca fiind deținătorii adevărului suprem și ne eliberează conștiința de vina de a condamna un întreg popor.

Mă întreb, dacă îl interziceam și militam împotriva lui Soljenițîn, cât am mai fi știut despre gulaguri? Dacă blocam toate informațiile referitoare la genocidul din Cambodgia, câți ar mai fi știut despre el? Dar despre uigurii din închisorile din China?

Știu, cei din Donbas sunt niște nenorociți de separatiști. Sunt destui nostalgici ai Austro-Ungariei, care văd Transilvania doar ca pe o provincie „furată” și pe românii de acolo ca pe niște separatiști. Cei, câțiva, care distribuie atrocitățile comise de trupele hortiste după anexarea unei părți din Transilvania știu cât de des sunt blocați, iar postările le sunt șterse de pe Facebook.

Îndemnul meu este doar unul: luați un pic de distanță, respirați, informați-vă și din alte surse, mai ales din cele greu accesibile. Informația pre-mestecată, la fel ca și alimentele semipreparate, este plină de E-uri și nu are cum să vă facă bine. Iar ura … e bine, ura este dăunătoare tuturor. Iar peste câțiva ani, când totul va fi în trecut, va fi greu să salutăm un vecin după ce l-am înjurat și acuzat de toate relele universului.

Remus Rădoiu

Publisher

Tell Us What You Think
2Like0Love0Haha0Wow0Sad0Angry