Va susține președintele Trump Hong Kong-ul?

Faptul că Xi Jinping, președintele Chinei va lua mai multe măsuri pentru a pune Hong Kong sub controlul guvernului central nu ar trebui să fie o surpriză. Președintele Xi a declarat demult că libertățile enclavei sunt un ghimpe occidental în coasta sa. Cu lumea concentrată pe pandemia coronavirusului, cu relațiile cu Statele Unite la un nivel scăzut și cu 3.000 de delegați adunați la Beijing pentru festivitatea anuală de propagandă a Congresului Național al Poporului, el a concluzionat în mod evident că acesta a fost momentul ideal pentru a face pasul în față, propunând o lege de securitate națională care ar putea permite autorităților chineze să limiteze libertățile civile din Hong Kong.

Administrația Trump a rămas fără altă opțiune decât să recunoască noua realitate. Secretarul de stat Mike Pompeo a informat oficial Congresul că guvernul american nu mai crede că Hong Kong are o autonomie suficientă față de Beijing, o schimbare de statut care deschide calea spre închiderea tuturor privilegiilor comerciale și economice speciale ale teritoriului.

Modul în care această ultimă confruntare se va derula ar putea avea ramificații majore pentru viitorul Taiwanului și pentru comportamentul Chinei în raport cu vecinii săi și în lume. Întrebarea este dacă președintele Trump are puterea, sprijinul sau curajul pentru luptă.

Acum, în cel de-al optulea an ca lider al Chinei, domnul Xi a arătat că nu este ușor descurajat din a urma agenda sa naționalistă. Tratamentul său față de disidenți și minorități, precum uigurii, arată clar că nu are nicio toleranță pentru nicio provocare adusă guvernării Partidului Comunist și, pe măsură ce economia și armata Chinei s-au dezvoltat, domnul Xi a demonstrat o disponibilitate mai mare de a-și asuma riscurile. Navele chineze au hărțuit navele și instalațiile străine în apele disputate. Beijing-ul a renunțat prompt la termenul de „pașnic” din apelul său anual de unificare cu Taiwan. Și, dacă a existat o perioadă în care Hong Kong-ul a fost considerat indispensabil pentru accesul Chinei la capitalul străin, țara are acum multe alternative pe continent.

Eforturile Chinei de a supune Hong Kong-ul a întâmpinat o rezistență masivă și curajoasă din partea locuitorilor orașului, care au trăit toată viața cu libertăți în stil occidental și au ieșit în stradă în număr mare pentru a încerca să protesteze față de încercarea a-i supune unui regim considerat represiv. Mișcarea umbrelă din 2014 și demonstrațiile care au străbătut Hong Kong-ul în ultimul an au atras atenția, admirația și sprijinul oamenilor iubitori de libertate din întreaga lume.

Rezistența a obligat pe China și pe administratorii săi atent aleși în Hong Kong, aflați sub conducerea lui Carrie Lam, să facă retrageri tactice uneori, dar niciodată pentru mult timp. În cadrul conferinței sale de știri săptămânale, doamna Lam a susținut că legislația propusă nu va reduce drepturile cetățenilor din Hong Kong, care în baza acordului din 1997 cu Marea Britanie trebuie să rămână neschimbate timp de 50 de ani, ci mai degrabă era o mișcare „responsabilă” pentru protejarea majorității populației, care respectă legea.

Nimeni nu crede asta. Cel mai puțin dintre toți, evident, cei din spatele noilor măsuri. Un reprezentant chinez la Hong Kong a declarat că libertatea presei nu va fi limitată, iar apoi a avertizat împotriva utilizării acestei libertăți ca „pretext” pentru a submina securitatea. Dna Lam a fost la fel de orwelliană: „Suntem o societate foarte liberă, așa că, deocamdată, oamenii au libertatea de a spune orice vor să spună.”

Nu există nici o îndoială că rezoluția va fi adoptată în unanimitate de Congresul Național al Poporului, joi. Redactarea legii propriu-zise va dura ceva timp, posibil câteva luni, ceea ce oferă timp Statelor Unite, Marii Britanii (fosta putere colonială) și altor democrații interesate, cum ar fi Japonia, Australia și Uniunea Europeană, pentru a organiza o campanie în sprijin pentru cetățenii Hong Kong-ului.

Anunțul domnului Pompeo pregătește calea pentru ridicarea privilegiilor speciale ale Hong Kong-ului, dar Beijingul pare pregătit pentru acest lucru, iar măsura ar afecta de asemenea cetățenii din Hong Kong și numeroasele afaceri americane și internaționale active acolo. Sancțiunile împotriva Chinei sunt o altă opțiune, însă războiul cotelor de impozitare dintre SUA și China, lansat de Președintele Trump în 2018, a afectat deja economia americană, iar pandemia Covid-19 ar face probabil Washingtonul și mai puțin dornic să intre într-un nou conflict cu China.

Un alt factor în ecuație este chiar Președintele Trump. Deși el și locotenenții săi au acuzat China că a dat naștere focarului de coronavirus, transformând subiectul într-o temă centrală în campania lor de alegeri, iar Președintele Trump a declarat săptămâna trecută că va reacționa „foarte puternic” la orice acțiune de preluare a puterii, președintele nu a arătat niciodată o îngrijorare prea mare față de protestele din Hong Kong împotriva Chinei.

Dintre numeroasele sale tweet-uri din weekendul Memorial Day de trei zile, când problema din Hong Kong a fost în atenția tuturor jurnalelor de știri, niciunul nu a fost despre Hong Kong. În timpul protestelor din Hong Kong din 2014, domnul Trump a răspuns într-una una dintre puținele sale declarații clare cu privire la situația în care se află teritoriul: „Președintele Obama ar trebui să rămână în afara protestelor din Hong Kong, avem destule probleme în propria noastră țară!”

Este posibil ca domnul Trump să nu poată rămâne impasibil mult timp dacă protestele sunt suprimate mai violent. Iar miza nu este numai dorința de democrație din rândul cetățenilor din Hong Kong. În cazul în care calculul domnului Xi reușește, iar el reușește să depășească presiunile internaționale cu privire la suprimarea Hong Kong-ului, el va continua să-și urmărească ambiția de a-și extinde controlul asupra Taiwanului și Mării Chinei de Sud.

S-ar putea ca America și aliații săi să nu dispună pârghiile pentru a opri noua expansiune a Chinei, dar au modalități de a-l informa pe domnul Xi și tovarășii cu privire la prețul foarte mare, pe care ar trebui să îl plătească pentru limitarea libertăților în Hong Kong.

New York Times

Editorial

Tell Us What You Think
0Like0Love0Haha0Wow0Sad0Angry

0 Comment

Leave a comment